9. Echinocțiul de toamnă, bug-ul Y2K

+ un interviu cu Ramona Boldizsar

Bine te-am regăsit, dragă cititoare. Azi, Soarele intră în Balanță, Luna intră în Săgetător, iar ziua se face egală cu noaptea odată cu Echinocțiul. Culegem dovlecii, merele gutui și strugurii; începem curățenia de toamnă. Mi-am decorat altarul cu lumânări, conuri de pin și frunze și încerc să-mi amintesc: în anul de grație cu eclipsă solară totală 1999, oamenii se temeau că toate computerele din lume se vor închide complet la trecerea dintre ani, spre 2000. Unii ziceau că bug-ul y2k o să pună capăt civilizației. În realitate, n-a fost nicio catastrofă; puteam să mă joc în continuare worms, să inserez simboluri și caractere speciale în ms word, să blochez cd-playerul cu tot felul de jocuri sau programe de design de grădini (?) și ce-oi mai fi făcând eu la 15 ani. Îmi amintesc: aveam niște platforme albe, superbe, ascultam Pink, îmi tundeam părul scurt și îl vopseam cu spray roz. Scriam poezii pe bănci și în loc să învăț pentru examenul de capacitate, citeam romeo și julieta, îl descopeream pe Shakespeare, internet cafe-urile de la Zalău, mIRC-ul și Yahoo Messenger. Bug-ul a intrat în viața mea iar acum am impresia că trăiesc într-o simulare. Aprind o lumânare în fața altarului de Echionx și după 23 de ani, sunt recunoscătoare: trendurile y2k au revenit, e momentul perfect să vânez accesorii și haine pe vinted ca și cum aș căuta în mine o mamă surogat ca să pot continua programul de reparenting.

👾 citește

Rămân în același univers și găsesc terapeutic volumul de debut al Ramonei Boldizsar, în care citesc „de aici ar fi trebuit să începeți, click dreapta create new folder, dar/acum trebuie să faceți curat în tot backup-ul să vedeți/ce e de păstrat, mutat, aruncat-/(empty trash)”. Nimic nu e în neregulă cu mine e un volum introspectiv și vulnerabil care nu se ferește de acceptarea anxietății. Totul e fresh, fluent și surprinzător. Apoi, abia aștept să încep Țesătoarea de Medeea Iancu pentru că tocmai a ajuns la maică-mea și urmează să mi-o aducă din românia. Căutând poetry zines pe google, am dat de poemul “Fertile Devices” by Frannie Comstock și mi-a plăcut mult, așa că îl las și aici.

(continuarea, aici)

👽 poeta e o ființă vie

și sper să ne cunoaștem și în real life, pentru că deocamdată ne știm doar pe social media. Când am descoperit-o pe Ramona Boldizsar, i-am dat follow instant pentru că m-a făcut curioasă și mai mult, m-a trimis pe spotify și pe tik tok, unde nu te aștepți să întâlnești poezie, conversații cu autori români contemporani și despre mansplaining în literatura clasică. Acum sunt un fan care așteaptă cuminte podcastul Perfect Contemporan. Îmi place și ce scrie Olga Ștefan despre ea: Ramona Boldizsar e poeta „next door” în sensul cel mai bun al sintagmei: lucidă, precisă, purtătoarea unui mesaj despre ordinea dintr-o lume care nu e niciodată în ordine. Citește-o, te va captiva. Recitește-o și va fi ca și cum te-ai întoarce în casa unui prieten.

Dar am fost curioasă să aflu mai multe, așa că i-am propus un interviu. Enjoy!

În Zoom pe literatura română vorbești despre volumul tău de debut, Nimic nu e în neregulă cu mine. Ce te-a inspirat cel mai mult să scrii poezie? 

R.B: Cred că am mai vorbit despre asta de câteva ori. Pe mine mă poate inspira orice, în sensul în care nu există o sursă exactă de inspirație sau o muză. Pur și simplu tot ceea ce se întâmplă în viață te poate inspira, de la evenimentele care te marchează sau te plictisesc la… muzica pe care o asculți, fotografiile pe care le vezi, filmele pe care le urmărești, (pentru mine mai ales) cărțile pe care le citești și așa mai departe. Toate acestea pot fi surse de inspirație și pentru mine toate acestea chiar sunt surse de inspirație—pe care nici nu trebuie să le caut în mod special. Tot ceea ce mi se întâmplă se poate transforma la un moment dat în poezie (cu sau fără miză autobiografică, asta e deja altă discuție). 

Dacă „poezia e un drum posibil către celălalt” (vorba Mirunei Vlada) ce semne de circulație ai întâlnit parcurgând-ul?

R.B: Cred și eu că de multe ori „poezia e un drum posibil către celălalt”. Îmi place foarte mult și ce spune adesea Anastasia Gavrilovici despre scrisul poeziei, că speră că cititorii s-au simțit mai puțin singuri. Cred că mulți dintre noi gândim așa, mai ales pentru că literatura ne-a salvat și pe noi de multe ori. Îmi amintesc că îmi spunea asta Gelu Diaconu când am vorbit cu el la podcast și am înțeles foarte bine ce voia să spună. Și pe mine m-au salvat cărțile de multe ori. Sau dacă ne gândim la discursul poetei Lena Chilari care mărturisește de mai multe ori că publicarea manuscrisului ei de poezie a împiedicat-o să își continue decizia de a-și lua viața, un lucru de altfel cutremurător. Așa că și eu mă gândesc de multe ori că cel mai bine e dacă această carte reușește să facă pe cineva să se simtă mai bine, să îl aline, să îi țină companie într-un mod prielnic, plăcut, amuzant, reflexiv, nu știu, orice poate constitui un plus pentru persoana respectivă. În acest sens, dacă ne referim la feedback, am primit de toate felurile. De la „m-am regăsit foarte mult” la „ceva sigur e în neregulă cu tine de ai scris asta”, ceea ce mi se pare perfect rezonabil. Dacă vrei, am întâlnit și verde și roșu, e și publicatul unei cărți ca mersul în trafic uneori. :)  

Înainte de poezie, aveai (și încă ai) blogul  De vorbă cu sine. Între timp, s-au adăugat recomandările de cărți pe Instagram, Tik Tok și proiectul care-mi place mie cel mai mult - podcastul. În interviul de-acum doi ani, spuneai că nu te consideri un influencer cultural. Cred că s-au schimbat lucrurile. Cum ai simțit tu schimbările astea?

R.B: Nu știu dacă mă consider nici azi un influencer cultural—deși e o terminologie pe care o folosesc, mai mult de complezență. Pur și simplu scriu despre cărțile care-mi plac și îmi place foarte tare să promovez literatura. Dar sunt mulți alții mai „influenți” ca mine și care au de asemenea un discurs mai critic, ceea ce la mine e mai domol. Mai ales pentru că mă simt foarte departe de a fi critic literar și întotdeauna îmi place să scot în evidență lucrurile care m-au atras la o carte. Sunt o cititoare oarecum empatică și, dacă tot am petrecut atât timp citind o carte, aș vrea să văd de ce i-am oferit acest timp și cum pot valorifica cel mai bine experiența. Până la urmă, cum măsurăm? Dacă citesc și alții cărțile pe care le recomandăm noi? Atunci, da, posibil să fie niște dreptate aici, dar până la urmă mi-e cam greu să pun eticheta asta. 

De unde a venit ideea podcastului Perfect Contemporan si ce te-a motivat să îl dezvolți?

R.B: Aveam de multă vreme în cap ideea de a face un podcast. Dar nu eram foarte sigură ce vreau să fac cu el și ce să fie—ce să aducă în plus, dacă vrei. Până la urmă sunt deja podcasturi literare la noi (Zest, Timpul Prezent, Podcastul narativ, Biblioteca lui Gelu și mai sunt și altele!). Așa că nu e ca și cum lumea avea mare nevoie de Perfect Contemporan. Și în general nu consider nimic din ce fac eu super-unic, cred că, mai degrabă, e ceva ce ar putea face și altcineva dacă ar putea investi timpul, energia, munca și așa mai departe. Mi-am dorit însă să fie acest spațiu confortabil în care să-i pun în evidență pe cei care scriu în România, să găsesc un spațiu frumos și bun pentru cărțile lor, poate chiar să le ofer o anumită vizibilitate. Sunt multe de zis, dar, pe scurt, pur și simplu am vrut să creez un spațiu perfect contemporan pentru scriitorii contemporani. Cred că asta mi-a ieșit și încurajez pe oricine să înceapă proiectul ăla care nu le dă pace, chiar dacă le e frică. Mi-a fost frică. De exemplu, dacă nu o să asculte nimeni? Dacă o să fie stupid? Dacă nu o să mă descurc? Și alte nesiguranțe tipice. De fapt, lucrurile vor ieși întotdeauna bine dacă depui efortul necesar. E ca și în scris, nu iese nicio carte dacă nu muncești la ea, așa și la podcast, e muncă. Pe care eu o fac cu pasiune și niște dragoste. Îmi place să editez, îmi place să vorbesc cu autorii, e un spațiu care mi-a făcut și mie foarte mult bine since day 1. Mă simt perfect contemporană cu Perfect Contemporan.

Recunosc, nu am ascultat toate episoadele, dar cele pe care le-am urmărit m-au inspirat să citesc și să cumpăr cărțile autorilor invitați. Ai vreun episod preferat?

R.B: Nu pot să aleg un episod preferat, simt că aș trăda toată munca pe care am făcut-o. Fiecare episod e special în felul său și îți oferă niște lucruri grozave, dacă ești pregătit(ă) pentru ele. E divers, cred că asta e important de spus, autorii invitați sunt diferiți, uneori vorbesc despre subiecte diferite și chiar au impresii împărțite (despre scris, talent, muncă, inspirație și altele). E minunat să vezi aceste diferențe și mă ajută să fiu în general mai empatică. Dacă episoadele te inspiră să citești cărțile, atunci cu siguranță și-au atins scopul. Mă bucur, mulțumesc.

Pe lângă podcast, ești foarte activă pe social media. În ce măsură crezi că online-ul influențează literatura în prezent?

R.B: E un mediu de promovare foarte bun care trebuie îmbinat cu celelalte canale de promovare a literaturii. Cred că s-ar putea ca azi să influențeze mai mult un tiktok pe cei tineri să cumpere o carte—mai mult decât, să zicem, un articol în Observatorul Cultural pe care probabil unii tineri nu îl vor citi sau nici nu vor ști de el. Ar fi chiar o eroare să nu promovăm literatura în social media când acolo „stau” oamenii. Depinde și ce vrei să spui cu „online-ul influențează literatura”. Dacă o influențează în ceea ce privește conținutul? Promovarea? Impresia autorilor asupra ei?  Ar fi foarte multe de zis la fiecare. 

Între expunerea din online și intimitatea procesului de scris poate să fie un dezechilibru (cel puțin în cazlul meu e, fiindcă mi-e mult mai ușor să prioritizez instagramul și să amân cât mai mult scrisul). Tu cum echilibrezi cele două lumi? (îmi vine aici în minte versul tău „mă dezbrac de pielea intro și îmi așez vesta extro”)

R.B: Eu sunt dependentă de social media. Tocmai de aceea încerc să fiu responsabilă cu timpul pe care îl acord platformelor de socializare. Uneori îmi iese, alteori nu. Tocmai pentru că iubesc comunitatea asta plină de cărți. Am feed-ul plin de cărți și lucruri despre scris și autori, e greu să te ții departe. Însă când e să procrastinezi scrisul, o faci indiferent dacă ai instagram sau nu. Ai nevoie de disciplină, până la urmă scrisul e și despre asta pe lângă răbdare, anduranță și toate celelalte. Trebuie să te pui la masă și să scrii, să muncești, să ignori instagramul sau păsărelele de pe cer și să îți vezi de propozițiile alea pe care nu vrei să le scrii, dar totodată vrei să le scrii. Vorba Ramonei Gabăr la podcast: cel mai greu e să găsești spațiu mental pentru scris. Autori ca Stephen King și Haruki Murakami ți-ar zice să te pui la masă și să scrii x ore pe zi indiferent de ce și cum iese. Eu zic că fiecare lucrează diferit. Eu nu pot scrie literatură în fiecare zi, uneori o fac destul de rar. Dar scriu constant articole de nonficțiune, cronici, texte pentru social media și altele de genul. Asta mă ajută să-mi țin mintea antrenată în ceea ce privește practica scrisului (un lucru esențial pentru mine) și totodată să nu-mi fie frică de pagina aia goală. Au fost foarte multe dăți când nu aveam nici cea mai mică idee cum să încep ceva, ce să scriu (despre un eveniment, de exemplu, uneori e greu să pui chestii în cuvinte, nu crezi? :) ). Dar faptul că scriu atât de des, că mă „forțez” și disciplinez să o fac cu o anumită regularitate (nu pot zilnic mereu), mă ajută să scriu chiar și când nu știu, nu pot, nu vreau. O să fiu enervantă iar și o să zic: scrisul e muncă. Chiar trebuie să muncești, și uneori mult, ca să iasă ceva. Și uneori nici nu iese ceva grozav. Hai să închei răspunsul meu prea lung cu un poem de Halina Poswiatowska din volum „Când vreau să trăiesc, țip”:

cred că e greu să scrii poeme

uitați-vă de câte ori nu le iese celor

cărora ar trebui să le iasă

dar mai cred și că nu e ușor

să înghiți otravă să cucerești vârfuri montane

să străbați înot Canalul Mânecii

și totuși toate acestea sunt realizări omenești

de aceea îmi mai iau inima-n dinți o dată 

Dacă ar fi să recomanzi un volum de poezie și unul de proză pentru toamna asta, care ar fi ele?

R.B: „Cât mai departe de tot ce cunosc,” Cristina Alexandrescu (poezie), „Spații mici,” Adriana Jderu (proză scurtă), „Cursuri de literatură” V. Nabokov (nonficțiune), „Sfârșitul lui Eddy Bellegule,” Edouard Luis (roman).

Ce urmează după podcast și unde de putem auzi (evenimente, spoken word)?

R.B: Am fost de curând la MNLR la Festivalul Internațional de Poezie unde am citit din „Nimic nu e în neregulă cu mine” și niște poeme noi. Altfel, habar n-am ce mai urmează. Toată energia mea deja se îndreaptă spre podcast, Editura Cartex (unde lucrez, I love my job, cum s-ar spune) și promovarea literaturii. Pe lângă colaborările la reviste, cronici și așa mai departe, scriu la o carte. Nu mai am energie, dacă mai adunăm și munca de acasă, viața mea personală, răcelile evidente acum că a început școala :D, să mai fac și altceva. Cam atât.

🍯 vezi

Pentru că tot a fost a treia ediție a Bucharest Feminist Film Festival, ediția CONSENT (la care aș fi vrut să fiu, dar din altă țară e mai greu) am luat recomandările surorii mele și le-am pus pe lista mea (le-am și găsit pe Mubi).

Elaha (trailer aici) e, pe scurt, despre tradiții privind „virginitatea” și alte idei conservatoare. Elaha are 22 de ani și crede că trebuie să-și recupereze „inocența” înainte de căsătorie. Un chirurg ar putea să-i reconstituie himenul, dar nu-și permite operația și se întreabă: chiar trebuie să fie virgină? Și pentru cine?

(soră-mea despre Seven Winters in Tehran)

Seven Winters in Tehran (trailer aici) despre un caz mediatizat în 2007 în Iran, unde o tânără de 19 ani, Reyhaneh Jabbari, și-a înjunghiat violatorul, a fost arestată și condamnată la pedeapsa cu moartea. Reyhaneh a devenit un simbol al luptei pentru drepturile femeilor.

📰 știri din poezie

Bucuresti

21-24.09 (Auto)reprezentări, Festival de cultură queer

18-29.09 n’autor iese în stradă în librăriile Cărturești (bucurești, iași, timișoara, chișinău, brașov, ploiești, cluj)

21-22.09 Discuția Secretă: poezie, antologie, performance (Răzvan Andrei, Cosmina Moroșan, Deniz Otay și mulți alții - la Institutul Liszt)

3.10 Poetry night, Laboratoarele Visceral, Londonhome (open mic, invitat Radu Nițescu)

Cluj

28.09-1.10 Festivalul Internațional de Carte Transilvania

19-22.10 Transylvania International Spoken Word Festival

Iași

18-22.10 FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere, apropo, caută voluntari)

Timișoara

26-29.10 - Sit + Read artbook fair

Buzău

24.09 Noise Poetry întâlnire cu poeții (Casa Berarilor)

Bruxelles

26-30.09 - Transpoesie festival

🔮 scrie

un poem pornind de la hitul tău preferat din anii 1999-2000 (personal favorite - Inima te cheamă, AS XX).