2. acasă, acasă
un ceva-neceva 💘
bine te-am regăsit
uite, e fix o lună de când sunt homeless. merg dintr-un oraș în altul, stau la un prieten sau altul de când (mi-e și greu să scriu despre asta) am fost, practic, dată afară din casa în care am copilărit. e un drum anevoios, infinit, prin prisma căruia văd momentele ca niște boboci care tocmai înfloresc sau care mă scot din minți. nu, nu mai locuiam demult acolo dar eram într-o scurtă perioadă de tranziție între românia și alte țări, căutând un acasă. un ceva neceva, cum am scris cândva într-un poem. iar dacă aș fi fost hetero, dacă aș fi adus un băiat acasă, cineva cu care patriarhul familiei ar fi putut da mâna liniștit (nu, nu taică-meu, el e cel mai progresist și aliat lgbtq+, în plus, ai mei sunt divorțați și el nu mai stă acolo) totul ar fi fost bine. ne-am fi văzut de treabă liniștite, urmând să ne mutăm undeva prin martie. daaar ar fi fost o utopie (de pastilă roșie). oricum, să nu mă întind prea mult, de valentine’s day, scrisoarea mea se leagă de iubire + home și vreau să-ți propun câteva chestii poetice — astăzi, queer. am pus steagul curcubeu la geam, poate îl vezi dacă te uiți în zare. iar dacă te-ai simțit vreodată în căutarea lui acasă în celălalt, ca un sartre anarhist în vertijul libertății, ești unde trebuie.
eu&bunica Maria, 1987, la renovarea casei părintești pe care nu mi-o aduc aminte în original
👾 citește
Queer poetry, evident. proaspătă, eclectică, maximalistă, plathiană, intimă, transformatoare, tămăduitoare, usturătoare ca un mănunchi de urzici „bogate în vitamine săruri aminoacizi”. încep recomandările cu 3 poeți și sunt sigură că o să-ți placă. sinceră să fiu, mă pregăteam să încep și un roman pe care l-am vânat prin librării & siteuri, dar volumele astea m-au îmbrățișat, m-au rupt, m-au pus la loc și apoi mi-au împrăștiat ființa în nșpe mii de părți. mă culeg de pe jos (stau în pat, e 23:33) și vă las câte-un pic din fiecare, de gust, de poftă. mi-e foame în continuare.
Ada Eliane m-a zărit și ne-am revoltat împreună împotriva binarității, a patriarhatului și a conservatorismului, apoi am lăsat-o să mă îmbrățișeze cu fiecare text din Red Pilled Utopia. și adevărul e că nu voiam să se termine & abia aștept să citesc orice o să mai scrie.
„mă centrez pe poziție/ la o aruncătură de băț observ o trecere de pietoni/ alerg spre linia orizontului care mă cheamă/ mă alină/ îmi spune că totul va fi bine/ așa cum doar cu tandrețe îi poți spune cuiva/ un cuvânt cald ce-o poate inspira/ nu la mai bine/ ci în tandem/ cu spiritul propriu/ cu spiritul comunitar/ cu spiritul revoluționar/ pentru că ajunsă la linia orizontului/ întrezăresc/ o lume așa cum mi-o imaginam/ când eram mică/ o lume în care nu-mi va fi frică să exist/ (…) / o persoană ca mine este redusă la ne-vis/ (…)” (Ne-visez)
Razvan Andrei a apărut de pe-un raft de poezie, ultimul raft în orice librărie în care dacă autorii sunt prea zgomotoși sau n-a auzit lumea de ei, „șefa îi trimite la depozit sau îi face/ retur, ca să nu ocupe spațiul de pomană,/ Și-i numește „scriitorași” și se uită la coperțile cărților lor cu o privire severă, de profă de chimie sau directoare de liceu./ Ei nu-i pasă că ăia au urlat, s-au chinuit, s-au luptat și au strigat (…)” și am știut exact despre ce vorbește. cel mai mult cred că mi-a plăcut Jazz pentru iguane (poemul care dă și titlul volumului) deși am umplut cartea de sticky notes ca să-mi cresc nivelul de anxietate pentru când voi avea de ales un text și sincer, nici nu știu ce să mai scriu. v-aș povesti și despre Elegie pentru copilul homo dar mai bine o citiți voi în tihnă, să vă fie de bine.
și-apoi a venit Ileana Negrea să dea cu mine de pământ, să-mi aducă aminte că „Locuirea este pentru mine o rană/ Locuirea este pentru mine o frică/ Locuirea nu este siguranță/ Adăpost/ Refugiu/ Certitudine”. era deja târziu când am citit-o și mi-am zis hai că mai sar peste câte-un text, să termin newsletterul ăsta la timp. ce iluzie! n-am putut să sar peste nimic, îmi exploda vezica și eu citeam citeam citeam până am ajuns la Anexă și la final am plâns. așa a fost Jumătate din viața mea de acum, un volum bijuterie statement, moștenită din străbunică în bunică în mamă în fiică.
„Am fost femeia altor femei/ La marginea marginii înstrăinată/ Sirenă prădalnică pervertită/ Am rămas un flagel/ O urgie/ (Cu vaginul meu desfrânat vă scriu poezie)” (Teamă)
🍯 ascultă
bun, scutură-te repede și cum zice rodi, ne debarasăăăm, pentru că azi îți recomand un episod de podcast recent descoperit cu Haleh Liza Gafori cântând și recitând Rumi, să te încarci cu energie-balsam-care-te-unge-pe-suflet. de ce te trimit la un poet din secolul 13, ale cărui poeme de dragoste sunt inspirate de iubirea pentru un alt bărbat? pentru că Sama e dansul în care te învârți în sens invers acelor de ceasornic, în jurul axei piciorului stâng, întorcându-te mereu spre inimă. cu brațele întinse, cu palma dreaptă întoarsă spre cer și cu cea stângă în jos, spre pământ, devii un liant între cer și pământ iar iubirea, cum spune Rumi, e puntea dintre tine și orice altceva. podcastul ăsta e de-men-ți-al.
👽 poetul e o ființă vie
acum câțiva ani, în încercarea unui alt proiect alături de o prietenă, m-am apucat de luat interviuri unor oameni care mă inspriă. printre ei e și Tanaka, un poet și performer de spoken word cu care am fost colegă la una din librăriile Waterstones în Londra, probabil singurul loc pe care l-am numit acasă cu adevărat. ai răbdare 50 de secunde la începutul video-ului, că se aude mai bine restul. vorbim despre spoken word, teatru, primele poeme, Sylvia Plath, activism, supraviețuitori ai violenței masculine, inspirație, vindecare, limbaj & traumă. rămâi până la final (sau derulează până la min. 16) să asculți unul dintre cele mai faine poeme scrise vreodată, pe care l-am descoperit prin Tanaka. se leagă de home și e perfect de valentine’s day, promit.
📰 știri din poezie
de când am venit în capitală am văzut cu ochii mei ce multe lucruri se întâmplă cu poezia, de la open mic performances la jam sessions la spoken word shows și câte altele. un motiv excelent să mă forțez să fac exact ce mă înspăimântă mai tare aka să citesc pe scenă dar pot să spun cu mâna pe inimă că deși tremur după fiecare citire, n-a ieșit niciodată rău.
dacă te interesează evenimente poetice, zilele astea ai așa:
la București
Dum. 12.02, 7pm 𝙎𝙒𝙊𝙍𝘿𝙎 - 𝙎𝙥𝙤𝙠𝙚𝙣 𝙒𝙤𝙧𝙙 𝙎𝙚𝙨𝙨𝙞𝙤𝙣𝙨 performance by PEACE THE GUN (Dumitru Fanfarov, Von Aim și Eugen Gavriliuc) & Mugur Grosu, Control Club.
Luni 13.02, 7pm Seara de poezie - open mic #7, BEAT bar umanist
Joi 2.03, 7pm One Minute Older#3 South Talks, performance de poezie (ecofeminism, gen și memorie) cu Yara Nakahanda Monteiro, Rezidenta9
la Cluj
Sâm. 11.02, 8pm Open mic x Show Poethree / Poe-me x Invitați, Flying Circus Pub
Sâm. 18.02, 5pm Open mic de poezie vol. II la Insomnia Café&Bistro
🔮 scrie
last but not least, primul writing prompt pe care vreau să ți-l propun e
un poem dedicat unui loc important pentru tine și/sau un poem dedicat casei tale din copilărie
poți să-l pui aici în comments sau poți să-l ții pentru tine. până data viitoare, take care 💘 te îmbrățișez.
PS: împărtășesc și eu câteva fragmente din poemul menționat la începutul scrisorii. îl regăsești întreg în volumul Camera albastră, apărut la Tracus Arte, 2022.
Oraşul în miniatură în care m-am născut
e nod feroviar
trenurile se schimbă
cu viteza cu care îmi aduc aminte
diferite perioade ale vieții
fără nicun flow
(...)
o nouă zi
o nouă amintire de recuperat
obsedată până în vârful degetelor
caut amintiri noi
când le găsesc nu-mi mai plac
(...)
mănânc rădăcini din pământ
ca un sticlete ce prevestește moartea
îmi prevestesc viața, iau cu palmele fața ei moale
ca și când m-aș întoarce pe prispa străbunicii
(...)
stau o secundă între săruturi și-mi număr zilele
nu vreau să schimb așternutul
cireșe amare ca viața
nu pipăiți roșiile
7,5 lei/kg
o să dormim bine împreună
rezistă până acasă
acasă
acasă
un ceva neceva